Lapte, calciu si densitate osoasa - O sarada - 22
de Charles R. Attwood, M.D., F.A.A.P.
Din Buletinul EVU, Nr.4 /1996

Charles R. Attwood, M.D., F.A.A.P., un pediatru din Crowley, Louisiana, este autorul Prescriptiilor Dr.Atwood privind continutul scazut in grasimi pentru copii (Penguin). Aceasta reprezinta o dieta pentru intreaga familie. El este un colaborator stabil pentru New Century Nutrition. Noul sau seria audio, Aurul Dieta Standard, este produs de Knowledge Products (1-888-TOP DIET) Pentru contact: Charles Attwood, MD, 621. N:Ave. K, Crowley, Luisiana 70526 USA

Un bilet de la dieteticianul scolii mi-a fost inmanat de o tinara mama a unui baiat de 7 ani. "Am inceput sa ne ocupam de dieta lui Billy" scria, "pentru ca el nu mai alege lapte la cofetarie". El renuntase recent la lapte la sugestia mea deoarece ii inrautatea astmul si eczema. Biletul concludea, "Laptele este absolut necesar pentru proteine si calciu!". Aceasta ultima propozitie era subliniata ingrosat. Imediat mi-am dat seama cat de ingrijorata era mama lui Billy, deoarece existasera de asemeni si antecedente cu osteoporoza la unii membrii mai batrani ai familiei ei.

Aceasta dilema este intalnita cel mai frecvent de familii care incearca sa reduca grasimile saturate si proteinele animale din dieta lor. Ei au citit ca amandoua pot mari riscul bolilor de inima si al anumitor cancere, dar se ingrijoreaza in legatura cu echilibrul calciului si densitatea oaselor daca se renunta la lapte, sursa majora de grasimi saturate pentru copii. De multe ori asigur parintii ingrijorati ca arcuirea picioarelor copiilor lor este normala pana la varsta de 3 ani, si nu este datorata deficientei in calciu sau rahitismului. Caria dentara in copilaria timpurie genereaza aceeasi ingrijorare, dar in mod ironic este in parte datorata imbaierii frecvente a dintilor cu lapte, si mai putin lipsei de calciu.

De ce este aceasta paranoia atat de comuna intre americani? [si europeni - editorul] Mitul lapte-calciu-densitate osoasa a fost creat si perpetuat de reclamele intense ale industriei lactate de-a lungul intregilor vieti ale majoritatii adultilor ce traiesc astazi. Incepand de la gradinita si scoala generala, majoritatea materialelor didactice asupra nutritiei au fost furnizate de American Dairy Council (Consiliul American pentru produse lactate). Ca rezultat, majoritatea parintilor, profesorilor, doctorilor, avocatilor, judecatorilor, si in mod semnificativ, membri ai congresului si-au insusit opinia nefundamentata ca laptele este o hrana necesara si integrala atat pentru copii cat si pentru adulti. Unealta cea mai eficienta de campanie a Consiliului a fost sa stabileasca o legatura intre lapte, calciu, si densitate osoasa.

Pentru a zapaci si mai tare pe consumatori, laptele si produsele pentru copii au fost imbogatite cu vitamina D, care este necesara pentru buna asimilare a calciului. Aceasta poate fi obtinuta de asemenea mancand hering, somon, ton, galbenus de ou si uleiuri de peste. Oricum, niciuna dintre acestea nu este necesara, deoarece vitamina D este generata in cantitati adecvate prin expunerea la soare nu mai mult de 10-15 min cam de trei ori pe saptamana. Rahitismul poate fi prevenit la copiii care nu primesc soare - cum ar fi netransportabilii - printr-un supliment de vitamina D, daca parintii nu doresc sa le dea copiilor lapte imbogatit.

Adevarata legatura intre lapte si oase tari nu este chiar cea pe care ne-o spune industria lactatelor de-atatia ani. Echilibrul calciului, relatia dintre aportul si pierderea mineralului determina densitatea oaselor, cu precadare in timpul copilariei si adolesentei. O buna densitate a oaselor atinsa pana la varsta de 18 ani dureza o viata intreaga pentru persoanele care consuma un regim echilibrat bazat pe plante si care raman fizic activi. Laptele si alte produse lactate, desi bogate in calciu, au un nivel ridicat de proteine animale, ceea ce s-a dovedit ca genereaza o pierdere a calciului pe cale urinara. O conferinta din 1994 a institutiilor nationale de sanatate a concluzionat ca echilibrul calciului si densitatea oaselor depind cel putin 30% de raportul aport-pierdere, si nu doar de aportul de calciu. In conformitate cu un raport in revista Science in 1986, se acumuleaza dovezi ca aportul de calciu (luat in considerare singur) nu este corelat cu densitatea osoasa.

Aceasta ar putea explica de ce tarile cele mai mari consumatoare de lapte au de asemeni cea mai ridicata incidenta a osteoporozei. Exceptiile exista, dar un factor determinant obisnuit pare a fi consumul ridicat de proteine la populatiile care prezinta nivele mari ale aportului de calciu. De exemplu, aportul zilnic necesar de calciu in Statele Unite este de pana la 1.200 mg. Aceasta este mult mai mult decat recomandarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii de 500 mg pentru copii si 800 mg pentru adulti. Zonele lumii unde proteinele sunt foarte reduse in dieta au si recomandari nationale mai scazute. In Tailanda, de exemplu, aportul zilnic recomandat pentru calciu este de numai 400 mg pentru toate varstele. Femeile Batrane Sud-Africane, care consuma o dieta foarte saraca in proteine (50 grame zilnic, in comparatie cu 91 grame pentru Americani) si numai 450 mg calciu zilnic, nu au osteoporoza in ciuda pierderii de calciu prin alaptarea unei medii de 10 copii. Pe de alta parte, Eschimosii, care consuma o dieta foarte bogata in proteine (250-400 grame) de peste, si au un aport zilnic de peste 2.000 mg, au cea mai mare incidenta a osteoporozei din lume!

Acum sa incercam sa aruncam o noua privire asupra laptelui si produselor lactate pe post de sursa de calciu, fara a tine seama de continutul lor in proteine. Calciul exprimat in mg la 100 calorii in loc de mg la gram arata ca laptele si branza sunt la coada listei iar legumele verzi in fruntea acesteia (vezi tabelul).

La prima vedere, s-ar putea concluziona "dar ar trebui sa mananc atat de mult spanac si varza creata pentru a obtine calciul necesar". Nu este asa, indivizii orientati pe o dieta bazata in special pe plante consuma in general tot acelasi total de calorii ca si consumatorii de carne si lactate. Cu alte cuvinte, cantitati potrivite de legume sunt SURSE MAI BUNE DE CALCIU DECAT LAPTELE SI BRANZA. De asemeni, ganditi-va ca o cana de broccoli contine aproape aceeasi cantitate de calciu ca si o cana de lapte. Dar stati!

Nu ni s-a spus de atatea ori ca majoritatea legumelor verzi contin acid oxalic, care reduce absorbtia calciului lor. Aceasta, de asemeni, a fost o exagerare a propagandei industriei lactate. Un raport din 1990 al Jurnalului American de Nutritie Clinica a concluzionat ca legumele ca broccoli si varza creata au niveluri inalte de calciu care este absorbit cel putin la fel de bine ca cel din lapte. Un echilibru excelent al calciului la o dieta ne-lactata este usor atins deoarece TOATE legumele si verdeturile contin calciu, si combinate sunt mai mult decat adecvate. Acest calciu se fixeaza in oase, spre deosebire de majoritatea celui provenit din produsele lactate cu continut ridicat in proteine.

Acum parca incepe sa aiba sens. In culturile unde se consuma cele mai multe proteine, necesarul de calciu pentru o buna densitate osoasa si protectie impotriva osteoporozei pot fi INTANGIBIL de mari, fara suplimente. E o sarada. Dar pentru majoritatea populatiei globului, si intre acei care consuma o dieta bazata pe plante in tarile vestice, cerintele de calciu pentru o densitate osoasa normala sunt usor de obtinut fara lapte sau alte produse lactate. Laptele, acum e clar, nu este solutia impotriva bolii densitatii osoase reduse. El poate fi o parte a problemei.