Buletinul IVU Nr.13/94 a publicat un poem scris cu multa durere si suferinta de Nicola Thomas. Acesta prezinta povestea animalelor crescute in fabrici, care, dupa un lung lant de suferinte, ajung taiate in bucati si aburind pe farfuria majoritatii oamenilor din acesti ani finali ai secolului douazeci.

Poemul sugereaza doua teme principale. Intai, importanta luptei pentru acordarea dreptului animalelor la viata in cele mai naturale conditii posibile: in aer liber fata de interiorul a patru pereti si mergand pe pamant in loc de grilaje metalice, etc. Daca vom continua sa tratam animalele din ce in ce mai brutal, acest comportament va face rasa umana si mai brutala. In al doilea rand, cetateanul obisnuit ar trebui sa se convinga ca fiintele umane pot trai mult mai bine consumand carne foarte putina sau de loc, bazandu-se pe produse de la animale, cum ar fi ouale si produsele lactate, iaurtul, branza, casul, kefirul etc. Cate probleme de sanatate, cata poluare generata de dejectii, cata emigratie generata de saracie ar fi usurate daca s-ar raspandi cunoasterea ca fiintele umane nu trebuie sa-si castige energia cu pretul vietii animalelor.

In poemul numit O clipa, un mare poet portughez, Miguel Torga, arata tandretea pe care o nutreste fata de animale. O persoana care nu este scriitor, dar este mai sensibil, loveste prieteneste vaca pe spinare sau mielul cand se duce la targul de animale, sau mangaie un iepure cand se duce in vizita la tara.

Cum il putem intelege pe cetateanul obisnuit, care, imediat dupa aceste mangaieri se aseaza si se trateaza cu o masa facuta din bucati de animal? Este ceva paradoxal, dar de inteles. Unii inca isi amintesc mesele pe care le-au mancat pe cand erau copii. Altii, care nu au memorie asa de buna, iau seama de ce fac atate mame si tati in zilele noastre. Cu mangaieri, saruturi si linguseala - uite vine avionul - sau tragand copilul de urechi, acestia infunda in gura copiilor lor mancare fata de care care de cele mai multe ori copii simt cea mai mare aversiune. Ce miros, ce textura! - nu este o coincidenta ca majoritatea copiilor resping carnea si pestele.

Conditionarea, la o asa frageda varsta, din partea celor care ne hranesc si ne apara de atatea pericole, este greu de pierdut. Dureaza ani pentru a intelege ca nu tot ce se invata de la familie, profesori, prieteni si presa este salutar pentru rasa umana.

O clipa

Imaginea este tacuta si scurta:
Pe o pasune,
Un miel
Paste incetisor,
Incantata,
Mama oaie se opreste din mestecat,
Iar viata
Se opreste si ea sa priveasca.

Miguel Torga