|
Inca un exemplu de cercetarilor pe animale ce au indus in eroare stiinta, de John Lesso From the Australian Vegetarian Society Thalidomida, medicamentul cosmar responsabil de peste 10.000 de malformatii congenitale, si-a aratat din nou groaznica fata prin aparenta infioratoarelor sale efecte ce au trecut asupra copiilor victimelor. Aceasta ultima amenintare a posibilitatilor de litigiu impotriva producatorilor thalidomidei a raliat din nou cercetatorii pe animale in slujba industriei la apararea medicamentului cu date de laborator ce "contrazic" descoperirile clinice. Asa cum raporteaza Sunday Mirror din Anglia, copii a sase tineri care s-au nascut deformati din cauza thalidomidei s-au nascut de asemenea cu membre malformate. Doi dintre copii au deformatii aproape identice cu ale tatilor lor. Obstetricianul Dr. William McBride, care a tras primul semnalul de alarma impotriva Thalidomidei in 1961, a chemat doctorii sa studieze copii victimelor si sa raporteze pentru a determina scara tragediei.1 El spune ca exista a doua generatie de victime in Germania, Japonia si Bolivia ca si in Britania.2 In ciuda dovezilor clinice a contrariului, autoritatile medicale britanice cum ar fi Consiliul Cercetarii Medicale sustin ca marea cantitate de dovezi de laborator si teste pe animale demonstreaza ca thalidomida nu are efecte genetice.2 Nu exista indoiala ca rezultatele experimentelor pe animale vor juca un rol major in apararea medicamentului, asa cum au facut de cand efectele oribile ale thalidomidei au aparut la inceputul anilor '60. De fapt, sustinatorii thalidomidei inca adera la apararea ca tragedia thalidomidei nu a putut fi prevazuta, in principal din cauza ca medicamentul nu a fost testat spedific pentru defecte de nastere inainte de a fi comercializat, deoarece in vremea respectiva acest lucru nu era cerut de lege. Aceasta i-a convins pe majoritatea, inclusiv pe activistii pentru sanatate, sa sustina prin campanii victimele thalidomidei. Sustinatorii thalidomidei pretind ca tragedia thalidomidei nu este un exemplu de medicament testat pe animale care s-a dovedit dezastruos pentru oameni, ci de necinste si de practicil taioase ale industriei farmceutice. Acest punct de vedere este bazat pe faptul ca testele pe animale au fost efectuate de catre inventatorul medicamentului, compania farmaceutica vest-germana Chemie Grunenthal, au fost foarte superficiale si incomplete, iar testele clinice au fost facute in graba si indoielnice.3 De asemeni, inainte de introducerea thalidomidei, Grunenthal nu a efectuat teste pe animale in mod special pentru a demonstra efectele teratogenice (generatoare de malformatii).4 De asemeni nu exista nici o dovada ca vreunul dintre cei care au cumparat licenta pentru medicament sa fi facut acest lucru. Oricum in curand va deveni evident ca deformatiile congenitale umane generate de thalidomida au fost urmarea rezultatelor eronate ale experimentarii pe animale ca si necinstea si comportamentul crud al companiilor producatoare de medicamente. In 1957, curand dupa lansarea Conterganului (thalidomida) in Germania de vest, au aparut raportari a unor cazuri de nevrite periferice care au dezvaluit efectele toxice ale thalidomidei asupra sistemului nervos al utilizatorului.5 Aceasta este o boala serioasa ce poate apare oriunde in organism. De exemplu, poate debuta printr-o senzatie de iritabilitate la degetele de la picioare, urmata de o senzatie de amorteala si frig. Amorteala se raspandeste adeseori deasupra gleznelor, si eventual este urmata de crampe musculare severe, slabiciune a membrelor, lipsa de coordonare. Unele dintre aceste simptome se amelioreaza sau dispar cand cauza este inlaturata, dar majoritatea stricaciunilor sunt ireversibile.6 Nevritele periferice nu indica ele insele stricaciunilor reproductive, dar majoritatea oamenilor de stiinta ar lua un asemenea atac asupra sistemului nervos ca o baza pentru suspiciune generala.7 Un asemenea om de stiinta, McCredie, a raportat ca membrele copiilor cu malformatii datorate thalidomidei arata modificari analoage celor ce apar la adult drept consecinta a alterarilor patologice a nervilor periferici.8 Asemenea suspiciuni au fost suficient de sugestive pentru ca Dr. Frances Kelsey, Ofiterul Medical pentru Administrarea Hranei si Medicamentelor, sa respinga cererea firmei de a comercializa Kevadon (thalidomida) in Statele Unite, deoarece, alaturi de alte motive, nu era satisfacuta ca medicamentul nu era suficient de sigur pentru administrarea in timpul sarcinii. Nota ei in manuscris pe memorandumul original spune: "Aceasta este bazata pe simptomele de nevrita periferica la adulti."9 Testele originale pe animale facute de Chemie Grunenthal nu au adus indicatii asupra acesui efect secundar neasteptat si serios.10 Mai mult, in unele tari europene, inclusiv Anglia si Suedia, licentiatii thalidomidei si-au efectuat propriile lor teste pe animale, independent de firma germana, si au ajuns la aceleasi rezultate ca si Chemie Grunenthal.11 Daca testele ar fi prezis nevrite periferice si daca firmele ar fi actionat in conformitate cu rezultatele intr-o maniera responsabila, medicamentul nu ar fi fost produs in primul rand, si un dezastru major ar fi fost evitat. Din pacate nu a fost cazul: "un numar estimativ de 10.000 de copii - dar probabil mult mai multi - au fost nascuti in intreaga lume ca focomelici, deformati, unii cu maini sub forma de inotatoare crescute direct din umeri; cu membre atrofiate sau lipsa; ochi si urechi deformate; organe genitale increscute; absenta unui plaman; o mare majoritate dintre ei nascuti morti sau morti la scurt timp dupa nastere; parintii sub soc, mame innebunite, unele ajungand la infanticid"12 (Hans Ruesch, istoric medical.) Si pentru a ilustra doar cat de neglijent s-au comportat firmele, luati in considerare faptul ca in ciuda miilor de cazuri de nevrite periferice si in ciuda numarului crescand de deformatii care erau raportate, firmele de medicamente au rezistat miscarilor pentru retragerea produselor lor. Pe de alta parte, testele pe animale reincepute nu au putut reproduce deformatiile, asa ca nu au vazut nici un motiv pentru a scoate medicamentul din productie. Numai atunci cand dovezile au fost coplesitoare Chemie Grunenthal a scos in cele din urma Contergan-ul de pe piata.13 De asemeni, in alte tari din intreaga lume, inclusiv Brazilia, Italia, Japonia, Suedia si Canada, medicamentele ce contineau Thalidomida nu au fost retrase timp de un an dupa ce Grunenthal retrasese medicamentul.14 Ca o consecinta a tragediei thalidomidei, s-a produs o crestere marcanta in numarul animalelor utilizate in testarea noilor medicamente. De asemeni medicamentele sunt acum in modi specific testate asupra animalelor gestante pentru o presupusa asigurare impotriva unor posibile efecte teratogenice asupra fatului uman. Vivisectionistii au afirmat ca daca astfel de teste ar fi fost efectuate inainte de lansarea thalidomidei, deformarile din nastere la oameni ar fi fost descoperite. Acesta este bineinteles un nonsens transparent. "La animalele gestante, diferentele in structura fiziologica, functionarea si biochimia placentei agraveaza diferentele obisnuite in metabolism, excretie, distributie si absorbtie care exista intre specii si fac imposibile predictiile pertinente."15 (Dr Robert Sharpe, fost cercetator principal chimist.) De fapt atunci cand a fost stabilita legatura intre anormalitatile fetale umane si thalidomida (prin observatii clinice), explozia mondiala de testare pe animale, utilizand un larg numar de specii, a dovedit foarte dificil de reprodus anormalitatile.16 Scriind in cartea sa Medicamentele ca teratogeni, J.L. Schardein observa: "In aproximativ 10 varietati de sobolani, 15 varietati de soareci, 11 rase de iepure, 2 rase de caine, 3 rase de hamsteri, 8 specii de primate si alte diverse specii cum ar fi pisici, armadillo, cobai, porci si nevastuici pe care a fost testata thalidomida, efectele teratogene au fost induse doar ocazional."17 Eventual numai dupa administrarea unor mari doze de thalidomida la anumite specii de iepure (Alb de Noua Zeelanda) si primate au putut fi descoperite anormalitati similare. Oricum, cercetatorii au aratat ca malformatiile, cum ar fi cancerul, puteau apare atunci cand practic orice substanta, inclusiv sare sau zahar, se administreaza in doze excesive.16 Toate acestea reafirma pur si simplu ceea ce multi doctori si oameni de stiinta au atras atentia de cateva decenii - ca experimentarea pe animale induce in eroare stiinta si orice similaritate cu situatia umana este simpla coincidenta si nu poate fi verificata pana ce experimentul este repetat pe oameni. Experimentarea pe animale este la fel ca jocul la ruleta.18 Cresterea masiva a utilizarii testelor pe animale ca urmare a tragediei thalidomidei a servit numai la inselarea publicului, incurajand oamenii sa consume medicamente testate pe animale. In consecinta, malformatiile cresc. Dupa peste douazeci de ani mai tarziu, pe 19 Iulie 1983, un titlu in New York Times scria: "Disabilitatile fizice si mentale la nou-nascuti s-au dublat in 25 de ani". Mai recent, Fundatia pentru Defecte din Nastere 'Marsul banului', o organizatie responsabila pentru monitorizarea defectelor din nastere, arata ca in fiecare an mai mult de un sfert de milion de copii (1 la 12) se nasc cu defecte de nastere in Statele Unite. In renumitul jurnal medical vest-german Munchner Medizinische Wochenschrift, in 1969, Dr W.Chr. Muller, de la Prima Clinica Universitara de Ginecologie nationala, a raportat ca un studiu extensiv al medicilor germani a aratat ca "pentru 61% din toti copii malformati nascuti vii si toti 88% dintre copii nascuti morti, poate fi considerata responsabila administrarea medicamentelor."19 In timp ce companiile de medicamente continua sa aiba permisiunea sa isi lanseze medicamentele pe baza falselor experimente pe animale, isi pune cineva intrebarea de ce umanitatea contina sa sufere boli generate de medicamente de aceasta magnitudine? John Lesso este coordonator al Campaniei Impotriva Cercetarilor Medicale Frauduloase (CAFMR). Scrieti-i la: POI Box 234, Lawson NSW 2783. Telefon/fax: (047) 58 6822. Email: cafmr@pnc.com.au URL: http://www.pnc.com.au/~cafmr Cotizatia CAFMR este de $18 pe an. Bibliografie
|
